Concurs de infracțiuni sau cumul de sentințe
Când un condamnat primește încă o sentință, temeiul e art. 84 alin. (4) sau art. 85. Le desparte o singură întrebare: era omul deja condamnat când a săvârșit fapta? Deci data săvârșirii față de data pronunțării primei sentințe — „sentinţa în prima cauză”, cum îi zice art. 84 alin. (4). Sentințele pot fi oricâte: se așază în ordinea pronunțării, iar temeiul se hotărăște pentru fiecare.
Sentința 1
Sentința 2
Ordinea în care le scrii nu contează: se așază singure după data pronunțării. Ziua pronunțării, nu cea a rămânerii definitive — așa scriu amândouă articolele. Temeiul fiecărei sentințe se hotărăște față de prima: art. 84 alin. (4) o numește „sentinţa în prima cauză”.
Întrebarea de fond e dacă omul era deja condamnat când a săvârșit fapta. Fapta dinaintea primei sentințe e concurs de infracțiuni; cea de după, cumul de sentințe. Nu contează gravitatea, ordinea în care au venit sentințele și nici când s-a descoperit fapta.
Oricâte ar fi, toate se cântăresc față de prima — ea e „prima cauză” din art. 84 alin. (4).